Nu vreau să simt din nou
Îmbrățișarea otrăvitoare a iubirii,
Această decădere nebuneasc-a firii,
Ce urlă-n mine ca un infinit și agasant ecou.
Gândul îmi zboară din nou la tine
Și mă-njunghie cu o mie de cuțite
Ce străpung adânc și sunt vechi și ruginite,
Iar eu, neputincios, mă închid în mine.
Prizonier pentru o vreme sau chiar două,
Mă las, cu tot ce am, pradă tristeții,
Ce m-aruncă în astă încercare inutil-a vieții
Și-aștept, precum un pom uscat, să plouă.
Eliberează-mă de imaginea privirii tale,
Dă-mi să sorb din Lethe,
Dă-mi să beau cu sete,
Căci mă ofilesc precum ale trandafirului petale!
Photo by Kalea Morgan on Unsplash