Scriu un stih să-mi spun părerea,
Scriu un stih s-alin durerea,
Scriu un stih s-alung tristețe,
Scriu un stih s-amân bătrânețe.
Seară plăcută de vară,
Stau pe-o bancă afară,
Picioarele se-odihnesc pe pavaj din piatră,
În suflet un lup singuratic latră.
Deasupra, lumina unui felinar pâlpâie,
Mintea după gânduri sănătoase bâjbâie.
Sunt turnul vechi din capătul străzii,
Sunt nemilos ca leii în fața prăzii,
În mine găsești ce-i putred și ce-i rău,
Între cele două emisfere ale creierului meu se-așterne un groaznic hău.
Nu-i nimeni să mă-ndrume,
Să m-asculte sau măcar să spună glume,
Totuși încerc și mă voi obișnui
Să fiu singur până mă voi nărui.
Nu vărsa vreo lacrimă,
Nu îmi arăta compasiune
Știu că totul va fi bine
Și chiar de n-ar fi,
Lupul o urla.
Photo by Martin Kníže on Unsplash